Sunt cinefil. Cel putin pana la un punct. Sunt cinefil de mic desi am avut o perioada de pauza cand renuntasem la a 7-a arta. Pur si simplu nu ma mai satisfacea, nu mai gaseam bucurie in filme. Din punctul meu de vedere (in afara de job) daca nu mai gasesti bucuria in ceva, atunci renunta.

Filme vechi

Eu mi-am pierdut bucuria tot din cauza filmelor. Din cauza productiilor noi, foarte comerciale si foarte slabute. Nu ma intelegeti gresit, nu zic ca toate filmele noi sunt proaste. Insa din pacate multe dintre ele sunt slabe calitativ. Urmeaza retete comerciale si se axeaza pe spectaculos. Nu e neaparat rau insa daca lipseste substanta…

Din cauza asta cel putin o vreme m-am axat pe filme vechi. Recomand acest gen de filme in general vorbind deoarece au un/o:

– scenariu mult mai bun, mult mai consistent;

– poveste mai inchegata, mai multa substanta si chiar mai multa arta;

– mai mult realism, fiindca lipseau mijloacele tehnice de atunci;

– joc actoricesc mai bun, mai natural, tocmai fiindca era mai greu spre imposibil sa faci retusuri artificial.

Capitolul unde sufera filmele vechi, este intr-adevar reprezentat de efecte. Adica filme precum „One Million Years B.C” desi este un film bun, spre foarte bun lasa de dorit. Nu de alta dar dinozaurii de aici, sunt de fapt soparle, iguane suprapuse. Evident ca daca te uiti la film acum, in 2016 te pufneste rasul.

Pe de alta parte, filme precum Ben-Hur (cel din 1959) sunt foarte smechere cu privire la efecte. Cursa de cai din acest film despre care curg o gramada de legenda este cunoscuta pana in ziua de astazi. O sa ramana probabil in istoria filmului pentru totdeauna.

Cam de asta prefer eu sa ma uit la filme vechi si nu la filme noi. Cum spuneam insa mai sus, sunt si filme noi bune spre foarte bune, ce merita vazute cu siguranta.

La filmele noi imi place pe langa aspecte tocmai evolutia tehnica. Faptul ca tehnologia de astazi este capabila sa-ti arate o gramada de chestii pe care pana acum doar le visai. Am fost sa vad de exemplu „Cartea Junglei” de anul asta tocmai pentru asta, pentru efecte si tot tacamul. N-am regretat. Valabil si pentru „Tarzan” de exemplu, proaspat refacut si el.

Nu mai vorbesc de animatii si filmele cu super-eroi care si ele fac toti banii, evident.

Filme romanesti

Pe langa filme vechi mai sunt fan si filme romanesti. Discutam recent cu niste colege de servici foarte tinerele (19-21 de ani) si am remarcat cu amaraciune ca nu sunt deloc fane filme romanesti. Din pacate insa se uita la tot felul de porcarii turcesti, coreene etc. Nu mai vorbesc de perioada de intoxicatie cu tot felul de telenovele sud-americane. Nu neg, au avut farmecul lor insa si o doza mare de nocivitate.

Sa revenim insa la oile noastre cum se spune. Imi place filmele romanesti din motive de nationalism insa nu numai. Eu consider ca si romanii pot face filme bune. Da stiu, nu ne putem compara cu americanii insa noi nu avem bugetele si expunerea lor. Filmele americane sunt pe piata din toata lumea. Filmele romanesti… nu.

Ca de obicei insa cum se intampla la noi cred ca filmele romanesti sunt mai apreciate in afara decat in tara. Citeam la un moment dat niste interviuri cu niste oameni de film si isi exprimau aceeasi parere.

Mi se pare un paradox pe undeva insa cred ca tot mirajul Occidentului este de vina si in acest caz. De asemenea, neincrederea in propiile forte, plus vorbele „de bine” pe care le auzim constant despre tot ce este romanesc… contribuie la parerea generala negativa.

Fiindca insa rolul acestui articol este altul, inchei aici partea sociologica si imi permit sa va recomand cateva filme romanesti foarte bune cum ar fi:

– Vlad Tepes – Film istoric absolut genial, filmul meu romanesc preferat cred;

– Nea Marin Miliardar – Film de referinta al cinematografiei romanesti, o comedie moderna cu un Amza Pellea absolut genial;

– Toata seria Brigada Diverse cu monstri sacri ai filmului romanesc. Amuzante si iubite si atunci, amuzant si iubite si acum de varstnici si tineri deopotriva;

– Seriile cu haiduci, Ceata lui Sapte Cai de exemplu. Foarte frumos film, aventura si actiune impreuna;

– Operatiunea Monstrul – Iarasi, o capodopera a filmului romanesc si tot asa.

– Filantropica – Genial film, un Mircea Diaconu si un Gheorghe Dinica foarte smecher;

– Terminus Paradis – La fel, genial film cu un Razvan Vasilescu foarte smecher;

– Prea tarziu – Acelasi Razvan Vasilescu intr-un rol genial;

– Mihai Viteazaul – Super smecher film, istoric, tare rau la fel si Mircea cel Batran;

– Burebista, Dacii, Columna – Filme geniale despre daci, despre istoria tarii noastre. Te ajuta sa-ti imaginezi cum era poate odata.

In concluzie, cand este vorba despre filme (ca si in general) nu cred ca ar trebui sa refuzam ceva doar pentru ca este vechi sau pentru ca este romanesc. Haideti sa le acordam o sansa mai intai si abia apoi sa le refuzam sau nu.